Creatii personale

ms,ms,Mariana

aici este o compunere care am terminat-o ieri,e despre iarna e doar partea mai interesanta din ea

Printul iernii

.... ea mergea lin pe campia inghetata.Regatul unde se nascuse inghetase,iar lacrimile ei erau absorbite de pamantul tare si inghetat.
Lordul iernii privi in urma,se uita la ochii ei inlacrimiati,ii stia suferinta:cei dragi ei nu se vor mai intoarce caci au pierit in batalia salvarii regatului.
El privi si spuse:
-Vino cu mine,printesa,vino cu mine!
Ecoul vocii ei suna ca si cantecul pasarii iernii cand ii spuse:
-Mi-ai inghetat regatul,de ce as vrea sa vin cu tine?Doar ca sa sufar uitandu-ma inapoi?
Ea nu intelegea blandetea Lordului Ghetii,el era indragostit de ea,de gratia ei,de suavitatea vocii ei.
Ea nu stia.Ea nu intelegea.Ea visa ziua in care-si va parasi regatul si parintii,dar nu prin calea razboiului,ci a unui mariaj nedorit.
El se ridica si cobora din trasura cu cai de gheata,se uita in ochii ei care-i topisera inima de gheata.Ea inca-si pastra parfumul de levantica si busuioc care lui ii placea.
Ea se uita la el cu nevinovatie:
-Nu ma lua de aici,este locul in care m-am nascut,voi trai si voi muri.
-De ce ai muri aici,intr-un taram inghetat,rece si singuratic?
-Doar de dorul marii!
-Al marii?
-Si al apusului de soare.
-Vino cu mine,nu-ti voi face rau.Ii promise Centiron,Lordul Iernii.
Ea se mai uita inca odata in urma,apoi urca in trasura cu cai de gheata al lui Centiron.
Isi zambisera,zambetul ei era ispititor pentru el,ochii lui albastri erau frumosi ca marea pentu ea.
Ajunsera in Regatul de Gheata.Totul era inghetat,alb si rece.
Nimic nu misca,parca totul era mut,parca totul era ca o cadenta inghetata.
Cadenta tacerii fusese rupta de vocea lui Centiron:
-De cand am pornit te uiti inapoi,sunt sigur ca-ti va fi dor de meleagurile natale.
-Da...dar de ce esti atat de bland cu mine?
Intrebarii acesteia Centiron fusese nevoit sa raspunda,dar frumusetea ei il uimea.El nu stia unde sa caute raspunsul.Ii venea sa o sarute,dar se abtinu si,cand in sfarsit isi gasi raspunsul,cuvintele se incurcasera,sentimentul era prea puternic.In cele din urma ii spuse:
-Ma tem ca nu-ti voi putea raspunde acum.
-De ce?Te temi ca va auzi cineva?
-Nu ma tem de ce ar auzi,ci cine ar auzi.
-De ce?
Centiron tacu,vocea Flaviei il vraji complet.Lordul se apropie de ea.Se privira in ochi pret de cateva clipe,cateva clipe magice.
Tatal sau,Tridenos veni sa-si vaza fiul.Era inevitabil sa n-o observe pe Flavia jucandu-se cu o suvita de par.Parul Flaviei era carliontat si blond,ochii ei verzi erau pentru Centiron o ispita in culoarea smaralduri.Tridenos il intampina pe fiul sau spunanadu-i:
-Bine ai venit acasa,fiule!
-Bine te-am gasit,tata!
Tridenos voia sa spuna ceva,dar Flavia i-o taie spunandu-i:
-Eu sunt Flavia,maiestate!Printesa Regatului de Foc!
-Regatul invins.Spuse falos Tridenos atingandu-si barba.
-Da,maiestate!
-Dar cu ce prilej ai venit in Regatul de Gheata?
-A venit cu mine tata,spuse cu o voce tremuranda Centiron.
-Prea bine,vei ramane aici.
Flavia tacu.Tridenos il trase pe fiul sau intr-o parte si-l intreba ce cauta printesa Regatului de Foc in regatul lui.Centiron tacu pentru cateva clipe privind-o fermecat,iar apoi ii raspunse tatalui sau:
-Tata,vocea ei m-a vrajit,ochii ei m-au fermecat,iar gratia ei m-a sedus complet.
-Esti indragostit,fiule?
-Da,tata!
-Prea bine,dar eu nu voi fi de acord cu asta!
-Ce?!
-E printesa Regatului de Foc! daca ne va trada!
-Eu i-am spus ca nu-i voi face rau,o iubesc tata,nu poti schimba asta!
Centiron se intoarse si o conduse pe Flavia in camera ei.
O privi fermecat.Parca nu mai stia de el,de lumea in jur de nimic,se uita la ea,o admira.
Lui ii scapara cateva cuvinte mai soptite:
-Tata nu va agreea asta!
-Ce-ai spus? intreba Flavia nedumerita
-Nimic!
-Te-am auzit destul de bine,deci,cu ce nu va fi de acord tatal tau?
-Gandeam cu voce tare,atata tot.
-Tare as vrea sa te cred!
-Este...ceva...personal!
-Ce se intampla cu tine? intrebase Flavia de parca un dracusor i-ar spune ceea ce simte Centiron pentru ea.
-Nimic,care este motivul pentru care ma intrebi?
-Cand vorbesti parca vocea iti tremura.
-Pai...eu nu am observat asta.
Isi spuse pentru sine "Ce e cu mine?"
-Se poate observa foarte usor.
Centiron pleca.Nu avea curajul necesar sa-i spuna.Se considera las.Un las.Un mare las.Daca el nu putea sa-i spuna Flaviei ceea ce simte,nimeni nu o va face pentru el.Era prea tarziu sa se intoarca la ea.Prea tarziu.

.....
Lunile trecusera.Primavara isi intindea aripile vrajite si peste Regatul de Gheata.
.....
Era o seara splendida.Flavia statea singura in balcon si privi spre stele.Isi dadea seama ca in sinea ei,in adancul inmii ei nutrea sentimente pentru Centiron,desi se lupta ea cu sinea ei,dar stia ca-l place.Ea defapt nu-l placea,il iubea .
Centiron trecu pe langa camera ei si intra.Flavia ii auzea si simtea pasii.Centiron se apropie de ea.Inimile amandurora ardeau ca taciunii,dar nu-si spusesera pana acum.
Centiron indrazni:
-Buna seara,printesa!
-Buna seara!
Inima lui Centiron ardea deja parca gata sa erupa ca un vulcan.
-Printesa....
Flavia se intoarse aruncandu-i o privire adanca.
-Spune,Centiron.
-E cam greu de spus,nu-mi gasesc cuvintele.
-Trebuie,esti un print! Printii nu-si pierd niciodata cuvintele.Apropo,iarasi tremuri.
-Si tu! spuse el.
Flavia se imbujorase.Centiron se apropie si mai mult.El se prefacu ca-si cauta ceva,isi petrecu mana aproape de cea a ei.Reflecta o clipa "Daca nu-i spun acum nimeni nu o va face pentru mine!".
Mainile lor se intalnisera.
-Flavia...se apropie Centiron de ea.
-Ce e?
Ii veni din nou sa o sarute.Tentatia era prea mare.Flavia se apropie.Buzele ei erau dulci si moi.
-Flavia,e greu de spus,dar...
-Stiu!
-Poftim?!
-Da,stiu! ma iubesti,dar nu mi-ai spus!
-Asa este!
-Nici eu nu ti-as fi spus!
Centiron isi stinse tentatia de-a o saruta.O saruta.
....
Era o zi frumoasa,cei doi se tineau de mana.Tridenos ii deranja spunand ca s-a pornit un razboi.
Centiron si Flavia se sarutasera,dar nu stiau ca pentru ultima oara.
....
Fortareata si zidul cedara.
Razboinicii adversi intrasera.Centiron scria o scrisoare scurta catre Flavia,care de doua luni era sotia lui.
Toti cazusera,au mai ramas doar 50.
....
Bufnita alba ajunse la fereastra Flaviei.Flavia lua biletelul.Il citi.
"Daca maine soarele la rasarit va fi sangeriu,nu ma astepta"
Cunostea bine literele scrise de iubitul ei sot.
....
Cei 50 cedasera.Centiron nu avea de ales:ori murea ori sa fie sclav.
Nu vroia sa fie departe de Flavia!Niciodata!
Se urca pe zid...apele marii il inghitisera...

sper sa aveti rabdare sa cititi

Oamenii gresesc, mai ales daca sunt ca mine. Dar greselile nu trebuie sa le puna bariera vietii.. trebuie pur si simplu sa isi urmeze cararea, chiar daca ea este lunga, fara un sens anume, cu prea multe cotituri.. este calea ta. Nimeni nu o va trece pentru tine. Trebuie sa te trezesti, sa gusti realitatea, chiar daca e mai acra ca lamaia, cineva, undeva, are grija sa iti indulceasca drumul.
Al meu s-a indulcit usor.. am avut o viata frumoasa.. o viata aproape perfecta.. dar ce vorbesc? Viata perfecta? Nu exista asa ceva.. Orice om are viata cum si-o face. Daca privesti mereu in jos, viata ta va valora mai putin decat un fulg de nea, pe un munte inzapezit. Dar daca privesti mereu in sus, zambesti cand ti-e rau, plangi impreuna cu cei ce plang, atuci viata ta va valora cat toata zapada de pe munte.
Pe harta destinului.. nu apari.. esti un punct pierdut pe o mare de realitati, esti ceva de care viata nu are nevoie. Dar nu te ingijora, sunt multi ca tine.. prea multi. Si eu sunt printre ei. Dar viata m-a ales pe mine, si pe tine, si nu trebuie sa o tradam. Ea ne poate lasa cand vrea, dar noi nu o putem lasa. Trebuie sa incercam sa fim altfel.. sa fim buni.. sa o facem mandra.. sa fi tu mandru ca esti acolo unde esti. Priveste in spate.. Crezi ca tie iti merge rau? Nici vorba.. tie iti merge prea bine.. sunt mii de oameni care stau si mor de foame, frig, boli, nepasare.. Multumeste ca nu te afli printre ei.. dar daca te afli.. gresala mea.. Dar totusi.. poate fi mai rau.. Zambeste!
Sti ce insemna sa traiesti? Bineinteles ca sti! Inseamna sa fi fericit, sa visezi, sa iubesti, sa faci tot acel ghem de lucruri marunte, care te fac om. Esti un demi plié in baletul vietii.. O stea pe cerul vietii mele.. o stea indepartata.. poate importanta.. poate nu.. Poate te cunosc.. poate tin la tine.. Poate nu te cunosc.. poate nici nu vreau. Poate ca nici tu nu vrei. Poate ca ai citit toate randurile din aceasta carte si nu ai ramas cu nimic.. sau paote ca ai luat-o in serios si simti ce am vrut sa spun prin aceasta.
De ce am scris cartea? Nu stiu.. a inceput ca un joc si apoi.. a ajuns aici. Nu e ceva real.. Daeva e doar ceva de care m-am folosit ca sa spun uneori ceea ce gandesc. A fost doar o portita care unea doua abise: gandurile si realitatea. Un pod care unea doua lumi.. A fost rodul imaginatiei unei veri.. si a unei toamne. Amintirile joaca pe pagini un vals.. un vals care sangereaza.. un vals incomplet.. caci e doar pe jumatate dansat.. din acel vals poate lipsesti tu.. sau altcineva.. Asta nu o vei afla niciodata..



Ce e? Finalul cartii pe care o sa o public
Enjoy! btw: va roog criticati:)
Invat din critici :>

scuza-ma ca ma bag... per total imi place, dar...
-folosesti prea multe metafore, comparatii, si poate oamenii nu vor intelege mereu ce vrei sa exprimi cu adevarat. incearca sa pastrezi totul pe un pln cat mai... drept, adica sa nu tot deviezi cu prea multe figuri de stil. daca e sa inteleaga oamenii ce ai de zis, vor intelege, nu au nevoie de explicatii. asta e farmecul: sa lasi omul sa inteleaga ce vrea si sa traga ce concluzie vrea
- mi se pare ca treci putin prea repede de la o sintagma la alta. cititorul nu apuca sa se...acomodeze cu ideea, ca tu incepi alta (gresala asta o fac si eu)
- prea mult puncte de suspensie. o sa afli ca " ; " poate fi un prieten foarte bun la nevoie
sa nu te superi

Hartia.. deci serios.. sunt mandra ca sunt criticata.. pentru ca omul invata dinc riticiu. O sa incerc sa o slabesc putin cu limbaju poetic si cu "...".
Wishmaster.. daca imi dai adresa ta de email o sa ti-o trimit ca pana ajunge la formatu de "carte" maia re inca 2 saptamani.

Si ceva liric:
Poem

Pe’un petec de lume
O clipa din etern
Un cantec fara nume
Valurile’l cern

Pe’o stanca solitara
Un pustnic zdrentuit
Asteapta inca’o seara
Sau poate…un sfarsit

Ganduri se desprind
De pagini si cad
Altele zboara pierind…

Batranul pustnic obosit
De lunga lui calatorie
Lasa’o suflare spre’asfintit,
De poza vietii-i ametit,
Iar numele’ntr’o carte’si scrie

Pe poarta nesfarsitului
Sufletu-i se’nalta mai usor
Cum n’a fost in viata lui
De ne’nteles si visator

Pe stanca-i ramane
Umbra si’amintirea
Din mare, stele,nori
Ii desprinzi privirea.

ti-a mai citit cineva lucrarea? cineva calificat, ma refer. trebuie sa ceri o parere avizata. sa imi spui si mie cand apare, sunt foarte curioasa. si stilul meu e asemanator. cat timp ai lucrat la ea? si ce editura ti-o publica?

@ wishmaster: bibi e o lenesa number 1 abia am ajuns la 18 pagini cu noua lucrare, dar lucrez mai mult

Comic ^^

Era o zi minunata de cosmar. Soarele stralucea pe cerul intunecat iar norii acoperau orizontul. Vantul adia linistit rasturnand masini si demoland zgarie-nori. Picurii firavi spalau parcurile innecand canalele, care nu mai faceau fata ploii. Desi pamantul se despicase in urma “seismului” (ca sa folosesc un neologism) (acesta din urma inregistrand magnitudinea de π la patrat grade pe scara Farenheit), ramele se plimbau gratioase printre trandafirii infloriti. Politistii is faceau relaxati “treaba” in timp ce Osama Bin Laden detona admirabila bomba nucleara din Piata Unirii, localizata in capitala Romaniei, Budapesta. In spatele blocului doi copilasi zburdalnici se jucau de-ascunselea in timp ce porumbelul calator isi tatua chipul lui Al Capone pe umarul sau musculos. Doi PSD-isti disperati isi faceau propaganda la “clubul Femina” iar taximetristii isi cauta ocupatii. Ion Iliecu si Nicolae Guta isi sarbatoresc cei cinci zeci de ani de casnicie pe fondul bass-ilor lui 50Cent. Nu ai cum sa nu remarci beee-haitul lui Gigi, care sufera de gripa prostina, a carei origine este chiar stadionul Stefan cel Mare. In plus emo-izi stau aliniati pe blocul din spatele cimitirului, asteptand ca Dumnezeu sa le arunce paine calda. Da! Reprezentanta Ferarri din Bucuresti este aglomerata de clienti care n-au bani sa cumpere lapte praf pentru pruncii lor nou nascuti, insa isi rup spatele la servici pentru un salar ce merita stima si respectul grevei. Senzational! Elodia a fost gasita teafata si fara viata intr-un sambure de banana, la marginea comunei Valea Mistoului! Martorii oculari au declarat pentru ziarul Realitatea-SF ca trupul neinsufletit al “briliantei” avea urme invizibile de violenta , fapt ce demonstreaza, spun anchetatori, ca Elodia nu a fost rapita de soarecele vecinului, cum se credea initial, ci de un individ neidentificat. Nu in ultimul rand Oana Zavoranu il invita pe cersetorul din coltul blocului sa participle impreuna la fabuloasa emisiune Dansez pentru Bani, unde micutul Will mananca sa creaca mare. Aceasta este binenteles o fictiune, nu are legatura absolute deloc cu lumea reala, dar daca totusi vezi o parte buna in tot ce scrie mai sus… e timpul sa mergi la un psihiatru.

Text inspirit din minciuni si “ridiculizari”(neologism). Morphine, autorul este secret!
@Hartia: da am vorbit cu un expert.. un profesor de romana de la Litere(Cluj) pai nah.. mi-a zis si el ca trec de la o idee la alta da in rest ca e buna

La editura Aramis vreau sa o fac. Sper sa reusesc sa dau de ei la timp ca astia la care is acuma nu's pre buni

te intreb de editura, ca nu stiu deocamdata pe nimeni o sa mai caut, poate dau de ceva. o sa iti dau add pe mess, sa vb mai multe, daca e ok

aici e o poezie care am compus-o cu mult timp in urma,e una din favoritele mele

The Fairy's Diary


She took everyhting away
She wrote anything that happened that day
The way she fell in love
The way she fell in sin,
The way she lived the dark dream.

Only a lonely heart,
It's the only thing he left to me
Now I write in my diary,
In my fairy diary
The way I felt the taste of sin,
The way he trick me!

Now that she wrote,
She know it still lives,that's her hope
It never dies,it only lies.

aci e una mai 'lonely'

Ravean's cry

Crying at my grave,
That's my ghost,
Crying for the hope
You'll bring back the love
Once I lost
I hear your reaven's cry
Why you cry for me?
Or for the fact that I don't live anymore?

I still remember the heart of stone you had
I'll never let you part,
I waited for you,
But you didn't come
I loved you,
But you didn't love me,
I never fell under the dark sins of yours,
But you fell under the darkness's dark poison,
I never blame you
But you always did.
I never let you part
You're always in my heart
You always take it with cold feelings
But I hoped that you'll come back to me,
You could set me free,
Now that I died,you cry
Tell me,my love,why?

Crying at my grave,
That's my ghost,
Crying for the hope
You'll bring back the love
Once I lost
I hear your reaven's cry
Why you cry for me?
Or for the fact that I don't live anymore?

I still hope,I still dream,
It's your fault,you fell under the sin,
You gave me this dark dream
Why I cried for you?
And you didn't care!
You didn't undertsand!
You didn't see my pain!
I still feel the same for you,
Do you feel the same for me?
Tell me that your eyes are not lying,
Tell me that your feelings are real,
Tell me that you're not tricking me,
Why don't you come to set me free?

Crying at my grave,
That's my ghost,
Crying for the hope
You'll bring back the love
Once I lost
I hear your reaven's cry
Why you cry for me?
Or for the fact that I don't live anymore?

I'm sad,you know that
All I need is your touch!

Crying at my grave,
That's my ghost,
Crying for the hope
You'll bring back the love
Once I lost
I hear your reaven's cry
Why you cry for me?
Or for the fact that I don't live anymore?

Time

I have 30 days and counting
Nothing to say,nothing I can change,
Winter will come
But it won't be the same
Our life changes,
Only time is to blame.

We never felt so alone in our lives,
As we sit and we wait for time to go by.
And we are fighting a force
We can't understand,
How can it pass us,
And when will it end?

We must walk on the path
That lies ahead.
There are no crossroads
And no turning back.
But the road turns darker..
...It all fades to black...

Bye Forever

Bye forever,my love
You're dying in my helpless love
You're dying brave in my weak arms
The great white phoenix,
Where our love will end,
If not even the death would make it stop?

Your life will end in my arms
No cure for your wounds
You just fell in the battle
For saving this land,not me
I'll always love you,
My fallen love,
I'll always miss you,
My fallen!

I still hope for you,
I know you won't live
You still love me,do you?
I wish I could save you,
But you're dying in my helpless love.

I wish I could hold you once more
I wish I could feel your touch,but where my sad soul would find it's rest
If you're dying?
Why you leave,why?

Mary,asa ti-ai propus tu????sa ma faci sa plang??? e foarte faina poezia,de ce trebuie sa-ti moara 'dragutul'?

wow..chiar foarte faina ..felicitari!
apropo urmatoarea poezie ti-o dedic tie sper sa-ti placa

One winter's night
I can here your voice from far away
Calling me everyday
My night is restless
My dreams are gone
I know the music has long stopped
When we fell winter embrace us
The past is unwrapped

One winter's night
Driven by light
Carols we singed
Charmed we have felt
No pain or shame
No love no hate
One winter's night
Far back in time

Sweet child you'll learn
What no one has know
I'll be by your side
On that same winter's night
To show you the light
Grab my hand
Don't let the story end.

One winter's night
Two souls lost in time
We closed our eyes
With death by our side
Angels embraced
Whine we have tasted.

One winter's night
My child you'll find
Hope is not dead
Soon it will spread
Chains will be braked
Daemons will pay
On one winter's day.

wow,e foarte frumoasa,e cel mai dragut lucru care mi l-a facut cineva pana acum e superba,o ador
"Sweet child,you'll learn
What no one has know" e foarte draguta,(acum zic asa in gluma putin) heh,nu stiam ca voi invata atat de muuuuuuuuuuuulte
oricum,m-ai lasat fara cuvinte,e minunata

Daca se mai intreaba cineva de ce sunt deprimata,here's the answer

The Drowning Day

Nobody understands my pain
Even if I loose or win the life's games
Nobody cares!
Even if I die
Nobody cares!
Even if I cry
Nobody cares!
They see me as a curse
But they don't know!
They don't know!
My drowning days,
My ways,my sins,my innocence!
I wish to die
All they tell me is a lie!
Always!
I wish to flee
They hate me,
I hate them too
They see me suffering,
TThey don't care
I die,better than to live for nothing
I want to die
I want to fly
They still lie!
I wish to get out of time,
I hate them so much!
Why would I stay?
Only to see the next day sunlight?
I'd better drown in a bitter sea,
I'd swin the seven seas,
Nothing will stop me,
Not even the Overseers!
Let me die!
Let me fly!
Time to drown
I wish I could understand
Why they have so much hate
For the fact that I live!
Let me die
Let me fly!
I wish to see the reality
Let me see
Why I'm locked?
Why I'm kept in chains?
Tell me now
Why I wouldn't drown?
Only to slay the hope for a better tomorrow
Nobody cares of my sorrow,
Tell me:why would I live?
I wish to die,
All they tell me is a lie!
Nothing will stop me,
Just let me fly!
I wish they could see
How the things are
Nobody sides with me!
Where is my protector?
Why I am living?
Where is my protecting angel?
Where is the warmth I seek?
Why it died?Why not me?
Why my hope?

Tell it apart
Tell it apart,
Share my love to you
You don't know what I'd do
Only to touch you.

I need one love night
Just tell it apart
The rainbows of my lost childhood,
The clouds of my wasted happiness
The winds of my wrath,wasted love.

It worries me,I'm loosing myself in you
The ground turning around
When I dreamed of you
The love tasted,
My childhood wasted,
Still no happiness there
Still no love.

So much hate,I have to cope
So much light,I have to cope
So much ones who hate me,I have to cope
So much ones who love me,I have to hope
So much greed,I have to cope
So much light,I have to hope.

Still no love,
Lost in time,
Yet wish to leave
But where I'll go?
I don't know
Who will defend me?
Nobody.
Who will love me?
Nobody.
Who will love me?
My angel.
Who is mt angel?
The one who gave me life?
Who will cry for me?
No one.
Who will give me a caress?
No one wants.
Who will hold me in warmth of love?
Nobody.
Who will care about me?
Nobody.

Tell it apart,
I stilll wish wish to drown!
Tell it apart
I wish to flee!
Tell it apart
I wish to die!
Tell it apart,my angel?
I wish to see my angel in this dark
Why I have to cope all this?
Noboby sets me free?
Nobody cures my disease?
Nobody will take my hand to lead me through the darkness?
Nobody will take me home?
Where is the home of my heart?
Why I have to cry only because of a lie?

They say they love me,
But they don't!
They say they care about me,
But they don'!
They say they care,
But they are not!
Tell it apart!
Where's my angel?
Nobody wants to giveme a caress?

acum nu mai intrebati!
serios,pe mine nu ma intelege nimeni,fetele de la scoala asta din Helsinki spun ca eu gandesc ca un adult doar pentru ca eu stiu sa compun poezii mai 'speciale'
acum sper sa intelegeti.
spuneti-mi emo,spuneti-mi cum stiti,dar asta e motivul tristetii mele.

^Deci, uite parerea mea: Per total imi plac poeziile tale, dar imo scrii atat de multe si de asemanatoare, incat isi pierd un pic din magie, si din chestia aia speciala pe care o au, eu as lasa-o mai moale.

Magnolia wrote:^Deci, uite parerea mea: Per total imi plac poeziile tale, dar imo scrii atat de multe si de asemanatoare, incat isi pierd un pic din magie, si din chestia aia speciala pe care o au, eu as lasa-o mai moale.

eh,lasa daca alea erau asemanatoare erau singurele

Ma rog, cum spui tu. Alea mi s-au parut mai slabe ca cele de pana acuma. :!: :!:

Magnolia wrote: Ma rog, cum spui tu. Alea mi s-au parut mai slabe ca cele de pana acuma. :!: :!:

poate asta e parerea ta,mie imi plac toate,mi se par perfecte toate!
e ca si cum m-ai pune sa aleg versurile piesei preferate Nightwish!
si sunt toate geniale de exemplu:
"Sad we live,sad we die"
"Your beauty cascaded on me
In this white-night fantasy"
mie toate imi plac!

ms,Mariana!
acuma nush ce naiba am,dar numai acum 30 de minute mi-am terminat ultima compunere

of,asta e una din rarele poezii care imi plac! pot sa zic :I did my best!

The Eyes of A Poet

I'm looking replies to my endless questions
Questions what are surrounding my mind,
I'm looking them in the eyes what cry,
The eyes of a poet.

The line is the tear he throw
The poem is the feelings he felt
The words are the silver rivers of his mind.

If I look for sadness,I look in the teary eyes of a poet,
If I want love feeling,I look in the fallen in love eyes of a poet,
If I want darkness,I look in the dark eyes of a poet
If I want elven lands,I look in the eyes with an elven watch of a poet
But if I want answers,where I look?

The love what takes the innocence away
The love what brings the sin,
The love what brings envy and jealousy
Who will prepare me for it,
If not the poet who goes throw it?

The death what takes everything,
The death what takes the ones you love
The death what takes your joy,
Who will warn me about it,
If not a poet who knows the way is death?

I take the pen in my hand
Only to write empty words,
Only to throw empty tears
Empty like the inside of mine.

I don't wish to die
I don't wish to love
I don't wish to cope
I don't wish to fly in the sky
All I want is someone to prepare me for the life what's next to me
Because I feel unprepared for the feelings inside me,
My dear poet,cry just once for me
Tell me:
How's death?
How's love?
Why the sin comes throw love and goes throw death?
Tell me:
Why I wasted my time wishing to die?
Why?
My dear poet,take my hand
Take me anywhere you want
Just show me the kingdom of my childhood
What I lost too soon.

ei,acuma m-am vindecat de dorinta mea de-ami lua viata,cand ma gandesc ce duuuuusa eram

Am incercat sa scriu una in finlandeza,doar cateva strofe,asa ca,pretty plizzie cei care sititi finlandeza mai bine ca mine corectati,ca eu nu sunt sigura daca am scris corect fiecare vers.

Rakkaus

Miten tunsin sinulle
Kukaan ei voi tuntea
Edes täydellinen prinsessa
Edes nymfi rakkauden itsensä

Miten minä rakastin sinua
Vaikka sinulla olisi palata
Tunteeni on kuollut sinulle
Sama olisi rakkautta Jatkossa
Sinulle, vain sinulle
Syvällä sydämessäni

Miten outoa olisi minun yötä
Ilman mitään tunteita, ilman rakkautta

^Arata frumos, ce sa spum, dar nu inteleg o boaba. Cum e Finlanda?

asta e oficial cea mai ciudata poezie pe care am scris-o.... un dialog intre doua persoane importante eu si cu mine

We are blind

They tell me stories,you cannot believe
Even if they do not speak.
And when I dream I fell them near
Surrounding me I fell there fear.
They never left,they are here to stay.
If only you can here what they have to say.
Revealing a path not many can see,
But why are they talking?
And why just me?

'You know this is madness?'
She whispers to me.
'No they are coming.'
'You are crazy.'
'You'll see.'
'You speak such words...'
'Yet no one believes.'
'But in your madness
What else do you see?'

I see the war that lies ahead
I see sickness,I see death.
The sky's on fire;a mother cries
She has learned she has no child.
All her love was in vain,
She couldn't protect him from the pain.
I hear there guns decide our faith.
But will the angels come to aid?

'You speak of war in time of peace?'
'I cannot help it,I can't resist'
'Pleas continue,do not stop'
'Haven't I said enough?'

I see a river made of blood
I see our honer drowned in mud.
An old man cries : 'What have we done?'
But once it starts it will not stop.
A coin is toss up in the air
But when it will fall?
Will we still care?

'You make me laugh!'
'I know I do.'
'So...This feels almost real to you?'

My friend If you could see
I do not speak of what will be,
But of the hate that felt upon
The Earth...and now it has begun.

wow! e minunata